Necesarul energetic este cantitatea de energie necesară pentru a ridica temperatura unui consumator cu o anumită valoare. Consumatorul de energie termică poate fi de exemplu un boiler folosit la prepararea apei calde manajere, o clădire, o piscină, etc. Diferenţa de temperatură se stabileşte în funcţie de cerinţele fiecărei aplicaţii.
Consumul de apă caldă menajeră se determină în funcţie de
numărul de persoane care utilizează această resursă. Într-o
gospodărie, fiecare locuitor consumă zilnic o cantitate de
50...60 litri de apă caldă la temperatura de 55...60°C.
Dacă ne referim la un hotel sau o pensiune, cantitatea de
apă caldă luată în calcul se ridică la 80 de litri zilnic pentru
fiecare turist, sau 150 de litri zilnic pentru fiecare cameră
dublă.
Pentru încălzire calcului se face în funcţie de media lunară a însoririi pe metru pătrat. De exemplu, la Cluj, în luna aprilie putem obţine o cantitate de căldură de cca 4,2 kW, în medie, zilnic, de pe o suprafaţă de colector de un metru pătrat. Înmulţind această valoare cu suprafaţa instalată de colectoare solare şi cu randamentul aferent acestora, putem obţine cantitatea de căldură furnizată zilnic de instalaţie. Necesarul energetic al unei clădirii se poate determina pe baza unui audit energetic sau pornind de la consumul mediu lunar de combustibil convenţional utilizat pentru încălzire.
Pentru încălzirea piscinelor avem de a face cu un caz particular. O estimare foarte aproximativă se poate face astfel: pentru a avea o temperatură de cca. 28°C în piscină timp de 5 luni pe an (mai-septembrie), înmulţim volumul piscinei cu un coeficient de 0,25 şi aflăm suprafaţa necesară de colector solar. Desigur, trebuie respectate nişte condiţii minimale, dintre care cea mai importantă este acoperirea piscinei pe perioada în care nu este utilizată deoarece pierderile datorate evaporării apei constituie 70% din pierderea totală de căldură.